DESPRE NOI
- Legislație
- Conducere
- Organizare
- Regulament de organizare si functionare
- Organigrama
- Cariera
- Programe si strategii
Asezare Geografica
Comuna Apoldu de Jos este asezata la marginea de sud a Podisului Transilvaniei, la limita sud-estica Podisului Secasului formand o zona geografica distincta cunoscuta sub numele de Depresiunea Apold-Miercurea de la poalele Muntilor Cibinului si strabatuta de paraul Secas. Aceasta zona deluroasa situata an vestul judetului este drenata de raul Secas, fiind cunoscuta prin viile si livezile sale.
Comuna Apoldu de Jos are in componenta localitatile:
Apoldu de Jos – resedinta comunei
Sangatin – situata la 7 km de Apoldu de Jos
Suprafata comunei: 4883 ha.
Pozitia in teren a localitatii
Localitatea Apoldu de Jos este ancadrata in reteaua asezarilor de pe Valea Secasului, care sunt situate la interdistante cuprinse intre 4 si 7 km, legate antre ele prin drumuri comunale sau judetene. Localitatile cu care se invecineaza comuna Apoldu de Jos se gasesc la urmatoarele distante: Amnas (est) 7 km; Aciliu (sud-est) 4 km; Apoldu de Sus (sud) 4 km; Miercurea Sibiului (vest) 4 km; Sangatin (nord) 5 km; Ludos (nord-est) 7 km.
Raportata la localitatile Sibiu si Alba Iulia, legate prin DNE 15A, Apoldu de Jos este asezata la jumatatea distantei: cca 40 km de fiecare. Aceasta dispunere a satelor a creat, in vechime, o zona de polarizare in jurul localitatii Miercurea, zona formata din satele Apoldu de Jos, Apoldu de Sus, Poiana, Jina, Dobarca, Ludos, Gusu (judetul Sibiu), Dostat, Cunta, Spring, Garbova (judetul Alba). Miercurea s-a impus de-a lungul istoriei ca centru sau subcentru administrativ (scaun sau plasa), datorita pozitiei mediane fata de zona numita Marginime si satele agricole din Valea Secasului.
Ca urmare, in Evul Mediu, localitatea a primit unele privilegii, dintre care amintim aici dreptul de a tine targ saptamanal. O astfel de dispunere a satelor reprezinta o veritabila unitate geografica si culturala, cu caracteristici economico-sociale proprii, determinate de conditiile istorice comune, care si-au lasat adanc amprenta asupra modului de viata, asupra culturii materiale si spirituale. comparand aceste localitati cu altele, din alte zone, putem spune ca ele sunt rodul unei psihologii speciale in centrul careia sta sentimentul solidaritatii si a perenitatii. Din acest punct de vedere, Apoldu de Jos face parte dintr-o unitate geografica si etnoculturala care reprezinta o simbioza a zonei Marginimii cu cea a Vailor Secasului si Sebesului, preluind – din fiecare – elemente de conturare si afirmare a personalitatii sale.
Clima
Localitatea are o clima continental-temperata, specifica zonei colinare in care se afla.
La aceasta se pot adauga si influentele vanturilor ce bat de pe pantele nordice ale Muntilor Cibinului si care determina diminuarea cantitatii de precipitatii ce cad primavara.
Temperatura medie anuala este cuprinsa intre -8,7°C si 8°C. Precipitatii bogate. Trecerea de la vara la iarna se face brusc. Ceata este prezenta dimineata si seara, aproape pe toata durata toamnei si a iernii.
Relieful
Situata in zona de depresiuni si culoare depresionare de la poalele Muntilor Cindrel, zona localitatii Apoldu de Jos formeaza o depresiune larga, numita Depresiunea Apold, dupa numele localitatii. Aceasta zona se caracterizeaza printr-o zona de dealuri joase sub forma de gruiuri prelungi si suprafete netezite, zona care face trecerea de la dealurile sculptate pe formatiunile cristaline de la poalele Muntilor Cindrelului la Podisul Secaselor si lunca aluvionara a Secasului.
Legatura cu depresiunea Salistii se face printr-o zona deluroasa mai joasa in care isi au obarsiile paraiele Amnasului si Aciliului. Aceasta zona deluroasa de la sud-est este formata din numeroase gruiuri tesite alungite catre Valea Secasului printre vaile numeroaselor paraie paralele.
Asocierea dintre gruiuri si vaile ce le despart creeaza imaginea generala a unui relief valurit, cu pante domoale modelate de alunecarile de teren. Luncile si dealurile formate aici au fertilitate medie si au fost cultivate din cele mai vechi timpuri.
Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei este reprezentat prin formatiuni moi, necimentate, alcatuite din argile, nisipuri si pietrisuri. Vatra satului se afla asezata intre 308-317m altitudine.
Spre sud se ridica dealul Rotosat care, pe platoul Bisericii atinge 365 m si se ridica apoi printr-o panta lina pana la 404,3 m. In partea vestica, Rotosat coboara abrupt, dand impresia unui colos maret si, prin intermediul dealurilor numite Hinsuri, se ajunge in Valea Apoldului.
Acelasi deal, spre sud-est, coboara in Valea Aciliului si se continua apoi spre sud cu Fundatura (390 m) si spre est cu Barcul Amnasului (425 m). In dreapta vaii Amnasului se ridica dealurile din Coasta Unghiilor (426 m) si Barcul Oprit (410-430 m), iar in partea de nord, in dreapta Secasului, se afla dealul numit „coasta”, insamantat cu culturi cerealiere si cu vita-de-vie.
Cotele de ses sunt: in ses 308 m; Peste Secas 302 m; Lunca din Jos 302 m; Pietris 310 m; Dupa gradini 310 m; La chiua 307 m.
Compozitia solului si randamentul sau
Microzona se caracterizeaza prin dominatia solurilor brune de padure, cu diferite grade de podzolire, rendzine si pseudorendzine. Cele trei tipuri de sol s-au format in conditiile unui exces de umiditate care determina emigrarea argilei din stratul superior anspre adancuri formand un orizont al argilei spalate. Cu cat spalarea este mai intensa, cu atat procesul de podzolire este mai avansat si solul are proprietati fizice defavorabile. Acest sol angrsat, cu angrsaminte naturale si minerale pe baza de calciu da un randament bun la cereale, plante tehnice si plante furajere. Rendzinele si pseudorendzinele se formeaza pe roci bogate in calciu, in conditiile unui climat umed si in functie de o anumita textura a rocii care sa influenteze regimul aero-hidric si intensitatea procesului de spalare a sarurilor si de acumulare a humusului. Aceste soluri sunt folosite de localnici in culturile vitei-de-vie si pomi fructiferi.
Fitogeografia
Teritoriul comunei se incadreaza in zona padurilor de stejar penduculat. Alaturi de stejar se antalneste carpenul, artarul si salcamul. Printre arbusti, cele mai frecvente sunt alunul, macesul, socul si mijdreanul. Pajistile de pe locul padurilor de stejar disparute sunt formate din ierburi mezoxerolife, din ierburi perene si o serie de plante ruderale. Restul suprafetelor au fost ocupate de o gama variata de plante agricole.
La inceput, suprafetele intinse din dealurile care inconjoara comuna au fost acoperite de paduri. Ne-o spune si numele de azi al locurilor: Barcul lupului, Stauina, in peri etc., nume ce dovedesc legatura dintre actualele paduri, Barcul Amnasului, Barcul Oprit si padurea Hembesch, cu cele enumerate mai sus. Treptat, treptat, aceste paduri au fost defrisate si in locul lor s-a antins arhitectura geometrica a pajistilor si ogoarelor.
Fauna
Trecerea de la zona de munte la cea colinara a creat un climat favorabil mai multor specii de animale. Fauna din zona apartine zonei padurilor, in care caracteristici sunt mamiferele, din care amintim caprioara, veverita, lupul, vulpea, ariciul, iepurele etc. Tot aici antalnim si variate specii de pasari: ciocanitoarea, pitigoiul, gaita, rapitoarele nocturne, corvideele etc. Reptilele si batracienii sunt slab reprezentate. Intalnim, in schimb, o bogata zona formata din diferite specii de insecte, gasteropode si numeroase microorganisme.
Populatia comunei Apoldu de Jos
In anul 2007:
Masculin: 741
Feminin: 781
Total: 1522
Numar gospodarii in comuna:
In anul 2007:
Apoldu de Jos: 459
Sangatin: 155
Total comuna: 614
Sursa informatiilor:
*** – „Comuna APOLDU DE JOS”, Colectia „Micromonografii locale” – 2
Editura Etape, 1998